Lucrarea Manual de Neurocriminologie tratează în cele 16 capitole o tematica vasta, explicată interdisciplinar, însoțită de exemple preponderent din SUA și Israel.

 Am selectat capitolul intitulat Neurocriminologia memoriei, un proces psihic fascinant care încă suscită interes din partea multor categorii de cercetători. Capitolul debutează cu secțiunea Mărturia ca act de memorie, secțiune în care autorul, Jean-Jacques Askenasy, ne familiarizează cu tipuri de martori și procedura prin care o persoană ajunje să devină martor.

Următoarea secțiune privește două dintre tipurile de memorie: Memoria pe termen scurt ( MSD) și memoria de lungă durată ( MLD). Aici se punctează cele 3 procese implicate în memorare:

1. encodarea senzoriala a informațiilor în memoria de scurtă durată (memorie de lucru) 

2) consolidarea informației prin repetiție

3) repetarea și activarea acelei informații.

            Aceste date sunt necesare pentru a aprecia fiabilitatea și credibilitatea în instanță.

             În ceea ce privește MSD, reținem:

• asigură păstrarea în minte a unei propoziții pe care am inceput o până la sfârșitul ideii a fost exprimată.
• stocarea în MSD are o capacitate și durata limitate
• codifică acustic informația
• este susținută de modele tranzitorii de comunicare dependente de regiunile lobului frontal (în special de cortexul prefrontal dorsolateral) și de lobul parietal
• ex.,cand primim informații provenind de la un singur simt, creierul poate stoca 5-7 itemi pentru aproximativ 1 minut in MSD

 

 

Despre MLD, prin comparație, menționăm:

 

• stochează amintirile/ informațiile pentru o durată potențial nelimitată (unele chiar si pe întreaga viață)
• codifică semantic informația
• este menținută/susținută de schimbări mai stabile și permanente în conexiunile neuronale larg răspândite  spre creier.
• ex., primele amintiri se formeaza în jurul vârstei de 3 ani

 

Deși nu stochează informații de la sine, hipocampusul este esențial pentru consolidarea informației de la MSD la MLD.

Fără hipocampus , noile amintiri nu sunt apte de a fi stocate în MLD, așa cum s-a de la pacientul Henry Molaison după îndepărtarea ambilor hipocampi.

La rândul său, MLD poate fi procedurală și declarativă.

• Memoria procedurală stochează abilități/ aptitudini care implica in primul rând cerebelul și ganglionul bazal ( cântatul la un instrument muzical, mersul pe bicicletă). Altfel spus, fiecare act anterior îl invită pe următorul, generând automatisme. Se mai numește memorie implicită si este considerată cea mai ușoară forma de memorie.
• Memoria declarativă stochează memoria semantică (memoria cunostintelor/faptelor, fara context) și memoria episodică (autobiografică, memoria evenimentelor trăite), adică ce, când și unde s-a întâmplat ceva ( cu context spatio-temporal).
• Memorarea și uitarea sunt două procese interdependente. De aceea, sunt controlate prin echilibrul dintre proteinele kinaze și fosfataze care determină și eficacitatea învățării informațiilor și persistența în MLD.

O operație neurochirurgicală efectuată în 1953 , a făcut din Henry Gustav Molaison (HM) cel mai important pacient din istoria neuroștiinței. A fost operat la 27 ani , dar a trăit următorii 55 de ani ( până în 2008), fără capacitatea de a crea sau de a recupera noi amintiri. El a putut, totuși, să învețe și să păstreze noi abilități motorii, ceea ce a condus la o înțelegere importantă a diferenței dintre memoria declarativă și cea procedurală.

 Și infracțiunea de sperjur intră în analiza autorului, care consideră că a face o declarație falsă – pur și simplu invocând o amintire greșită – nu este o infracțiune

 Aspectele legale ale amintirilor false induse reunesc următoarele aspecte: reamintirea amintirilor reprimate, inducerea hipnotică și sugestia, apreciate ca trei domenii ale neurocriminologice. Cazul unei femei în vârstă de 23 de ani care și-ar fi dat seama în timp ce dormea ​​că tatăl ei a violat-o cu 18 și 11 ani în urmă este unul dintre exemple. Un altul datează din anul 1994, când în timpul unei ședințe de spiritism care implica analiza visului unei femei, doi terapeuți au determinat-o în mod greșit să-și amintească că ea a fost abuzată sexual de tatăl ei. Terapeuții au fost condamnați la plata unei sume mari de bani. De asemenea, unei paciente Maxine Berry i s-au indus amintiri false în timpul unor sedințe cu doi terapeuți. În aceste situații, foarte important pentru verificarea failibilității mărturiei este rolul unor psihologi ce pot fi audiați ca martori experți.

            Despre Sub judice, ca explicație etimologică și despre modul în care este reflectat în diverse legislații și practici, cu exemple relevante din SUA și Israel, regăsim amănunte în ultima secțiune.

 

 

  Conf. univ.dr./ c.s.III- Aura Marcela Preda