In 1960 a aparut “Criminologia” profesorului Jean Pinatel care punea pe baze noi cercetarea delincventului si a etiologiei infractionale, reprezentand, la acel moment, o adevarata revolutie in criminologie.

Studiata cu interes timp de peste un deceniu, criminologia clinica a fost abandonata din lipsa de resurse temporale (activitatile ce se cereau a fi desfasurate fiind cronofage) si materiale (infiintarea unor clinici specializate necesitand mari sume de bani).

Iata ca la 60 de ani dupa aparitia lucrarii prof. Jean Pinnatel este randul prof. Jean-Jacques Askenasy sa surprinda lumea stiintifica cu o ampla cercetare neurocriminologica ce isi propune sa raspunda la intrebarea “De ce se comit infractiuni?”. Aceasta intrebare constituie, de fapt, problema fundamentala a criminologiei.

Orientand cercetarea criminologica spre tulburarile produse de malformatii cerebrale, congenitale sau dobandite ulterior nasterii, dar si spre efectele psihopatiilor care nu sunt consecutive unor boli neurologice, prof. Jean-Jacques Askenasy a parcurs o noua etapa in evolutia criminologiei.

Psihopatiile, care se bucura de o atentie speciala in volum, nu sunt boli psihice, sunt tulburari usoare ale perceptiei realitatii, asa numite dizarmonii psihice. Aceste dizarmonii, consecutive sau nu unor boli neurologice, pot constitui cauza punerii in miscare a mecanismului trecerii la act, adica al determinarii persoanei de a gasi un raspuns infractional problemelor sociale cu care se confrunta. Iata de ce apreciez ca Manualul de Neurocriminologie deschide o noua directie in cercetarea criminologica ale carei baze au fost puse cu 6 decenii in urma de Jean Pinatel.

 Autor: prof. dr. Constantin SIMA